ACIDUL ALFA-LINOLEIC
Se găseşte din abundenţă în seminţele de in, făcând parte din gama acizilor omega-3 polinesaturaţi, similar cu cei întâlniţi în peştele cu carnea grasă. S-a demonstrat că acest acid inhibă metabolismul altui acid gras linoleic, care se crede că accelerează ritmul în care anumite celule canceroase se multiplică. Acest acid poate reduce riscul îmbolnăvirilor de inimă sau al artritei.
a ANTIOXIDANŢII
Dacă lăsaţi afară un măr curăţat, va căpăta o culoare maronie, dar dacă stoarceţi pe el puţină zeamă de lămâie, mărul va rămâne alb. Decolorarea mărului este determinată de un proces numit oxidare. Zeama de lămâie conţine vitamina C, un antioxidant care poate preveni efectele oxidante nu numai în cazul merelor, dar şi în cazul organismului uman.
Deşi avem nevoie de oxigen pentru a rezista, unele forma instabile de molecule de oxigen, numite “radicali liberi” pot face ravagii printre celulele sănătoase. Lăsaţi la voia întâmplării, radicalii liberi se pot combina cu diferite componente ale celulelor sănătoase, intervenind în procesul de creştere al acestora sau în activitatea lor normală. Leziunile provocate de radicalii liberi par a fi responsabile de iniţierea a diferitelor forma de cancer şi de îmbătrânire prematură.
a ANTIOXIDANŢII
Oxidarea LDL-ului sau colesterolul dăunător, pare a fi cauza apariţiei aterosclerozei, adică îngroşarea arterelor, care cauzează irigarea inegală cu sânge a organismului. După ce colesterolul LDL este oxidat, el atrage celule gunoieri, cunoscute sub numele de macrofage, care înghit LDL şi formează o “ spumă de celule “ care se strâng pe pereţii arterelor, formând o placă –o substanţă vâscoasă, galbenă de consistenţa cerii. Alte celule se îngrămădesc la locul accidentului şi în felul acesta placa continuă să crească, blocând circulaţia sângelui în interiorul corpului. Dacă alimentarea cu oxigen a inimii se diminuează, se poate ajunge la un atac de cord. Dacă sunt blocate arterele care merg spre creier, poate apărea un atac cerebral.
Antioxidanţii pot preveni formarea de radicali liberi, sau dacă aceştia sunt deja formaţi pot opri aceste molecule dăunătoare de oxigen din drumul lor, împiedicând combinarea lor cu alte molecule.
Printre antioxidanţii importanţi se numără vitaminele C şi E, carotenoidele – de exemplu betacarotenul sau licopenul, seleniul, zincul, magneziul şi coenzima glutinică, un aminoacid.
a BETACAROTENUL
Un membru important al carotenoidelor, un grup de aproximativ 600 de compuşinaturali întâlniţi în legume cu frunze negre sau galbene, în portocale şi în alte legume. Betacarotenul este un antioxidant puternic. Spre deosebire de alţi membrii ai familiei carotenoidelor, este unic în felul său, fiind un precursor al vitaminei A, în care se transformă atunci când organismul are nevoie de ea. Studii superioare au arătat că la persoanele care mănâncă alimente bogate în betacaroten, riscul îmbolnăvirilor de cancer – de sân, colon sau rectal – este mai redus. Studii recente mai demonstrează că la cei care mănţncă multe fructe şi legume bogate în betacaroten, riscul de îmbolnăviri coronare este şi el scăzut.
a BIOFLAVONOIDELE
Cunoscute ca şi vitamina P, acest grup de compuşi dau culoarea galbenă şi portocalie citricelor. Până de curând, erau privite doar ca nişte coloranţi naturali. Mai exact, în anul 1968, Departamentul pentru alimente şi medicamente a declarat că aceşti compuşi sunt nesemnificativi. Cu toate acestea, cercetătorii din domeniul medical, care de altfel erau mult mai în măsură să-şi exprime o părere, au continuat să caute eventualele beneficii ale bioflavonoidelor şi, datorită muncii lor, lumea medicală şi-a schimbat cu totul opinia.
Studiile au arătat că biovlavonoidele sunt antioxidanţi care pot preveni dezvoltarea unor anumite forme de cancer. În plus, unele dintre bioflavonoide mai îndeplinesc şi alte funcţii. De exemplu, una dintre ele s-a dovedit eficace în tratamentul fragilităţii capilare şi a tendinţei spre învineţire, specifică în cazul multor pacienţi hipertensivi. Altă întrebuinţare a a fost în cazul sângerării gingiilor. S-a mai dovedit în experimentele de laborator că chercitina, hesperidina şi cetechina, din aceeaşi familie, prezintă o acţiune antivirală împotriva herpesului şi a virusului gripal. Unele bioflavonoide reduc inflamările produse de reacţii alergice. Este nevoie însă de mai multe cercetări asupra bioflavonoidelor pentru a le cunoaşte adevăratul lor potenţial.
a CAPSAICINUL
Capsaicinul – substanţa care face ardeiul iute atât de iute1- merită să fie consumată. Un antiinflamator recunoscut, s-a dovedit eficace în tratamentul durerilor de cap acute. În plus, are un rol benefic asupra grăsimilor din sânge, reducând atât trigliceridele, cât şi LDL- ul sau colesterolul dăunător.
a CAROTENOIDELE
Familia carotenoidelor cuprinde peste 600 de compuşi naturali întâlniţi în fructe şi legume, mulţi dintre ei antioxidanţi. Doar câţiva au fost studiaţi temeinic pentru a li se descoperi potenţialul efect benefic asupra sănătăţii.
Până de curând, a fost destul de greu pentru cercetători să măsoare cantităţile de carotenoide din serul sanguin uman. Tehnicile noi de testare a sângelui, fac acest lucru posibil şi probabil că se vor descoperi informaţii extrem de valoroase. Importante ar fi următoarele: Cantaxantină, întâlnită în ciuperci şi folosită drept colorant pentru anumite sortimente de brânzeturi, în teste de laborator efectuate pe cobai, s-a dovedit că previne cancerul la sân. Licopennul, un antioxidant care oferă, fructelor şi legumelor culoarea roşie, poate preveni anumite forme de cancer. Luteina, extrasă din gălbenele, spanac şi conopidă, pare a avea şi ea proprietăţi anticancerigene.
a CATECHINA
Este o bioflavonoidă întâlnită în ceaiul verde şi fructele pădure. Mai multe studii au arătat că ea ar putea reduce riscul de apariţie al cancerului gastrointestinal şi ar putea ajuta organismul împotriva infecţiilor virale.
a CUMARINA
Întâlnită în multe fructe şi vegetale, pătrunjel, lemn dulce, cereale şi citrice, este un diluant natural al sângelui. Protejează împotriva bolilor de inimă şi a atacurilor cerebrale, prevenind apariţia cheagurilor de sânge. În plus, se crede că poate neutraliza unele cancerigene înainte ca acestea să transforme celulele sănătoase într-unele predispuse la o dezvoltare cancerigenă.
a INDOLES CRUCIFERE
Întâlnită în plantele crucifere( varza, brocoli, varza de Bruxelles ), ajută la prevenirea apariţiei cancerului de sân producând enzime care neutalizează estrogenul, responsabil pentru apariţia tumorilor sensibile la estrogen.
a ACIDUL ELAGIC
Întâlnit în cireşe, struguri şi căpşuni, contraatacă efectul cancerigenelor naturale şi sintetice, revenind astfel transformarea lor din celule sănătoase într-unele canceroase.
a FIBRELE
Fibrele sunt substanţe alimentare întâlnite în plante care nu sunt digerate sau absorbite de organism. Deşi nu funcţionează calorii sau nutrienţi, pot face multe alte lucruri importante pentru corpul omenesc.
Există două tipuri de fibră: solubile şi insolubile. Primele, ca de exemplu pectinele şi cleiul vegetal, ce se găsesc în mere, tărâţe de ovăz, broccoli, încetinesc alunecarea alimentelor de-a lungul intestinelor. Multe studii au arătat că pot scădea nivelul de colesterol, deşi nu se cunoaşte exact cum se întâmplă acest lucru. Cercetătorii bănuiesc că ele se strâng în jurul fierei din intestine şi-o elimină prin fecale. Ficatul încearcă să compenseze această pierdere secretând mai multă fiere( în care colesterolul este ingredientul principal) în felul acesta micşorându-se nivelul de colesterol din sânge.
Fibrele insolubile, care se găsesc în ţelină, tărâţe de grâu, anumite soiuri de fasole măresc viteza de alunecare a mâncării prin intestine. Nu ajută la prevenirea constipaţiei sau ale altor boli digestive ca diverticuloza, dar se pare că ajută, în schimb la prevenirea cancerului de colon şi a altor forme de cancer: de plămâni, sân şi cervical. Studii efectuate pe mai multe grupuri de populaţie au arătat că oamenii din zone în care fibrele sunt des întâlnite în dieta zilnică, în Africa, de exemplu, au rată mai mică de îmbolnăviri de cancer decât cei din Statele Unite, unde fibrele sunt rar consumate. În Dakar şi Senegal, cancerul atacă 0, 6 bărbaţi şi 0, 7 femei din 100.000. Comparativ î, Connecticut, 32, 3 bărbaţi şi 26, 4 femei se vor îmbolnăvi. Cercetătorii nu sunt siguri cum acţionează fibrele, dar suspectează că ele accelerează mişcarea alimentelor prin intestine şi astfel contactul dintre pereţii intestinali şi potenţialele cancerigene des întâlnite în mâncare este ,mai scurt. Alţii cred că bacteriile intestinale pot metaboliza acizii bilei în produse cancerigene. Fibrele par acoperi acizii bilei şi poate şi alte produse toxice, diluându-I şi practic scoţându-I afară din organism. În plus, alimentele bogate în fibră au un procent scăzut de grăsimi şi ridicat de vitamine şi minerale, care de asemenea ajută la prevenirea cancerului.
În medie, un american mănâncă 20-40 gr. de fibră pe zi, la recomandarea societăţii americane de studiu al cancerului, a asociaţiei medicale cardiologice şi aproape a tuturor celorlalte organizaţii medicale. Deşi fibra este extrem de benefică, în cantităţi prea mari poate dăuna. Excesul de fibră poate interveni în procesul de absorbţie al calciului, fierului şi a altor nutrienţi vitali, aşa că nu exageraţi cu consumul de fibră.
a GENISTENUL
Acest compus, găsit în urina celor care mănâncă produse pe bază de soia( de exemplu Tofu sau supa Miso) blochează creşterea de noi capilare care ar trebui să aprovizioneze cu sânge tumorile. Cercetătorii bănuiesc că genistenul ar fi responsabil de procentul scăzut de îmbolnăviri de anumite forme de cancer printre japonezi, a căror dietă este bogată în soia.
a GLUTATIONUL
O combinaţie de trei aminoacizi, glutamatul, gliceina şi cisteina, pe care eu îl numesc” aminoacid triplu – tratat”. Un puternic antioxidant ce dezactivează radicalii liberi care pot accelera procesul de îmbătrânire. Unii cercetători cred că este cel mai puternic anticancerigen din corpul omenesc. A mai fost folosit în tratamentul alergiilor, cataractei, diabetului, hipoglicemiei şi artritei, dar şi în prevenirea efectelor secundare nedorite ale chimioterapiei. Dacă sunteţi fumător sau băutor de alcool, acest aminoacid este cel mai potrivit pentru dumneavoastră deoarece vă protejează organismul împotrva acestor otrăvuri. Fiecare celulă poate produce singură glutationul din compuşii săi care se găsesc în fructe, legume şi carne crudă( prepararea cărnii duce la pierderea acestor compuşi).
a ACIDUL GLICIRETINIC
Este agentul ce dă gust lemnului dulce. S-a dovedit la cobai că reduce tumorile şi este studiat de japonezi ca un posibil tratament pentru cancer.
a IZOFLAVONELE
Întâlnite în legume, ca de exemplu în fasolea cu bob mare, mazărea, lintea şi alunele. Blochează receptorii estrogenului, prevenind în felul acesta creşterea unor celule tumorale dependente de estrogen, genul de celule prevalate în cazul cancerului de sân. Dezactivează estrogenul înainte ca acesta să provoace creşterea de celule canceroase.
a LINIANI
Inul este bogat în aceşti compuşi, care s-au dovedit că reduc creşterea de celule precanceroase şi canceroase î, cazul cancerului de colon şi de sân. Se crede că la cobai dezactivează estrogenii care pot stimula creşterile tumorale în cazul acesta devenind principala armă împotriva cancerului de sân. împiedică radicalii liberi să atace celulele normale, care le-ar face sensibile la creşteri tumorale.
a LIMONENEUL
Un constituent al uleiului citric. S-a dovedit pe cobai că reduce considerabil creşterea tumorilor mamare. Mai mult chiar, cercetătorii au observat că ai săi compuşi opresc formarea altor tumori.
a LICOPENUL
Membru al familiei carotenoidelor, găsit în roşii, grapefruit roz şi ardeii iuţi. Un studiu efectuat pe 102 remei cu cancer cervical a arătat că există un raport invers între nivelul licopenului din sânge şi apariţia cancerului cervical. Cu alte cuvinte, sunt mai multe şanse ca femeile cu un nivel scăzut de licopen în sânge să aibe cancer cervical decât cele cu un nivel ridicat. La persoanele care sufereau de cancer de pancreas şi basica, s-a observat un nivel mai scăzut decât cel normal de licopen. Cercetătorii nu sunt siguri cum acţionează acesta împotriva cancerului, dar câţiva cred că este vorba de proprietăţile sale antioxidante.
a MONOTERPENELE
Aceşti compuşi sunt nişte antioxidanţi puternici care protejează împotriva îmbolnăvirilor de inimă şi a cancerului. Se găsesc în fructe şi legume ca pătrunjelul, morcovii, broccoli, varza, vinetele, castraveţii, citricele, menta şi busuiocul.
a ACIZII GRAŞI OMEGA – 3
Omega 3 se referă la două tipuri de acizi graşi polisaturaţi: aciduldocosahaxaenoic (ADH ) şi acidul eicosapenaenoic (APA ). Se întâlnesc frecvent în plantele marine cunoscute sub numele de fitoplancton, iar pe uscat, în in. Principala sursă furnizoare a acestui Hipoglosus, tonul, bass, sardinele şi macroul, care se hrănesc cu plante bogate în omega 3. Acestea oferă multe beneficii. În primul rând protejează împotriva îmbolnăvirilor de inimă. Studiile arată că acizii graşi micşorează nivelulde colesterol şi, combinate cu o dietă redusă în grăsimi saturate, reduce LDL-ul, sau colesterolul dăunător ca şi trigliceridele. Sunt diluanţi naturali ai sângelui, prevenind astfel apariţia cheagurilor sangvine care produc un atac de inimă sau unul cerebral. În plus, protejează şi împotriva diferitelor forme de cancer. Studii efectuate pe animale arată că aceştia reduc numărul şi mărimea tumorilor. Sunt şi antiinflamatorii, fiind extrem de folositori şi în tratarea artritelor.
a PECTINUL
“Un măr zilnic, te menţine voinic!” Pectina, o formă de fibră solubilă întâlnită în alimente ca merele şi pulpa de grapefruit reduce colesterolul, ajutând la prevenirea îmbolnăvirilor de inimă. Studii recente arată că pectina alterată chimic, specifică citricelor ar putea fi un puternic anticancerigen. Deşi nu se cunoaşte exact cum funcţionează, se bănuieşte că pectina alterată chimic împiedică celulele maligne să se grupeze, ceea ce ar duce la metastază.Pe baza acestor studii, oamenii de stiinţă speră să creeze alimente speciale conţinând această formă de pectină.
a ACIZII FENOLICI
Acizii fenolici sunt nişte fenoli, întâlniţi în mai multe alimente ca de exemplu usturoiul, inul, soia, ceaiul verde, citricele. Sunt antioxidanţi care împiedică radicalii liberi să atace celulele normale. Neutralizează cancerigene ca nitroaminele, ce se formează în stomac în momentul în care citaţii din alimente se combină cu anumite enzime naturale. Accelerează producerea de glutatione, un aminoacid despre care se crede că ar fi cel mai puternic dezintoxicant din tot organismul.
a FITAŢII
Se găsesc în soia şi în cereale. Dezactivează hormoniisteroidali care dau naştere la tumori. Atenţie! O cantitate excesivă de fitaţi poate împidica absorbţia unor minerale ca de exemplu calciul-.
a POLIACETILENA
Bugs Bunny avea dreptate! Se găseşte în plantele umbelifere(morcovi, ţelină, păstârnac). Transformă nişte substanţechimice din organism, numite prostaglandine care pot ajuta la creşterea tumorilor. În plus, distrug benzopirenul, un cancerigen letal.
a INHIBATORII PROTEICI
Dieta vesticilor este bogată în proteine şi deşi organismul nostru are nevoie de ele pentru a funcţiona normal, în cantităţi prea mari pot genera apariţia anumitor forme de cancer. Inhibatorii proteici împiedică digerarea proteinelor blocând acţiunea enzimelor chimotripsin ş tripsin. Studiile au arătat că aceşti inhibatori pot preveni transformarea celulelor sănătoase într-unele maligne în primele faze ale îmbolnăvirii de cancer. Alimente ca soia, fasolea cu bobul mare, mazărea, tofu şi cerealele ca inul şi ovăzul conţin astfel de inhibatori proteici.
a PSORALENII
Sunt nişte compuşi care fac pielea mult mai sensibilă la razele solare. Se găsesc în ţelină, salată, lămâi. Psoralenii sintetici(aplicaţi direct pe piele sau luaţi pe cale orală) ar putea fi prescrişi unor persoane cu afecţiuni ale pielii ca psoriazis, care necesită un tratament special cu ultraviolete. De asemenea, ar mai putea fi eficienţi în tatarea limfoamelor.
a CUERCETINA
Este un bioflavonoid antioxidant care, în combinaţie cu vitamina C, ar putea avea calităţi antivirale. S-a demonstrat că cuerticina neutralizează mai multi cancerigeni puternici. Întâlnită în ceapa roşie şi albă şi în shallots.
a CHININA
Acest compus găsit în primul rând în rozmarin, opreşte acţiunea cancerigenelor, împiedicând astfel apariţia cancerului.
a RESVERATROLUL
Acest compus, întâlnit în vin şi sucul de struguri, pare a preveni afecţiunile arteriale(ateroscleroza) în cazul animalelor şi, probabil şi al oamenilor.
a RETINOIDA
Se pare că acest grup de compuşi similari, din care face parte şi vitamina A, protejează împotiva câteorva tipuri de cancer, inclusiv al cancerului de plămâni şi al cavităţii bucale. Poate fi găsit în alimente de origine animaliferă: ficat, gălbenuş de ou, lapte şi unt.
a STEROLII
Există în castraveţi, mai ales în coaja de ou. Este posibil să ajute la scăderea colesterolului.
a SULFIDEL
Se găsesc în usturoi şi plante crucifere. Studiile arată că neutralizează acţiunea hormonilor steroidali care accelerează creşterea tumorilor şi distrug cancerigenele şi enzimele care pot cauza cancerul. Se pare că scad nivelul tensiunii arteriale prevenind formarea de cheaguri de sânge care ar putea cauza atacuri de cord sau cerebrale.
a SUFURAFANUL
Găsit în broccoli, varza de Bruxelles, conopide şi ceapa verde. Măreşte puterea enzimelor care împiedică distrugerea celulelor sănătoase se către cancerigene. Cercetătorii de la Johns Hopkins care au identificat şi sintetizat suforafanul, cred că are toate calităţile pentru a deveni una dintre cele mai importante arme în lupta împotriva cancerului.
a TRITERPENOIDELE
Se găsesc în rădăcinile de lemn dulce şi în citrice, iar în cantităţi mai mici, în cereale şi plante crucifere. Triterpenoidele dau gust şi miros alimentelor. Aceşti compuşi pot proteja împotriva cancerului neutralizând acţiunea hormonilor steroidali care ajută procesul de creştere al celulelor tumorale şi pot încetini divizarea rapidă a celulelor, care este tipică în cazul celulelor canceroase.
La Seminarul managerial din toamna anului 1996 al firmei Zepter, au fost enumerate o serie de legume bogate în enzime. Acestea sunt: broccoli (33.300 U.QR), varza roşie (13.300), varza de Bruxelles (11.000), salata cu frunze roşii creaţă (3.030), conopida (2.220), varza albă (1.550), spanacul (1.280), sparanghel (1.130), gulioare (1.130), ridichi de lună (1.000), ceapa verde (1.000), sfeclă roşie frunze şi rădăcină (833), dovleacul, pepenele galben, bananele, caisele şi piersicile, napii galbeni, ardeii roşii dulci, căpşunile şi tomatele, smochinele, ciupercile, fasolea boabe şi păstăile, lăstari de soia, loboda roşie şi altele care conţin sulforafan (substanţă anticancerogenă).
De curând cercetătorii americani au descoperit că afinele, căpşunile, usturoiul şi varza creaţă sunt fructele şi legumele cele mai sănătoase care neutralizează efectul bacteriilor şi viruşilor, apărându-ne de cancer şi calcifierea arterelor, ele conţinând mari cantităţi de antioxidanţi, substanţe biologice foarte active, care apără celulele de agresorii externi. Noile substanţe identificate sunt de 5 ori mai eficiente decât vitaminele. Ministerul agriculturii din SUA a întocmit o listă cu plantele care conţin cea mai mare concentrare de antioxidanţi. Pe primele locuri la fructe: afinele (47%), căpşunile şi fragii(15,4%), prunele (1,5%); la legume: usturoiul (19,4%), varza creaţă (17,7%), spanacul (12,7%).
